Incidentul fara nume

Partea 1

In anul 2086 la 118 de ani dupa explozia de la Chernobyl un nou dezastru se produse in interiorul reactorului numarul 4…
In ziua de 16 februarie la ora 13:28 un cutremur masiv zguduii intreaga zona si orasul Pripyatt.
Acel cutremur se produse din cauza deschiderii unei porti spatio-temporale prin care niste fiinte mistice ce traiau in afara timpului patrunsera in lumea noastra.
Dar desigur savantii aveau sa afle acest lucru cand va fi mult prea tarziu pentru a face ceva…
Povestea eroului nostru ,Shinoda, incepe la baza para-militara Poke646 unde sunt antrenati numai si numai luptatori de elita.
Acestia au ajuns sa renunte la umanitate numai pentru a devenii mai puternici si pentru a-si distruge inamicul cu orice pret, au devenit….cyborgi , avand diferite implanturi pentru super-viteza sau super-putere.
Shinoda era chiar fiul generalului McOwn, el era cel care il instruise de la frageda varsta de 10 ani pe fiul sau in lupte corp-la-corp, folosirea diferitelor arme de foc si arme albe.
Dar la inceput Shinoda refuza sa se supuna regulilor iar pentru aceasta nesubordonare tatal il pedepsea crunt, facandu-l sa execute cele mai necrutatoare exercitii de instructie.
In numai 5 ani Shinoda devenise un adevarat soldat avand deja diferite onoruri precum Crucea de Fier.
Din pacate la varsta de 17 ani in timp ce era intr-o misiune de salvare a actualului sau superior , un glont exploziv ratacit ii sectiona jumatate din cap….
In urma acestui accident , tatal sau hotari sa ii fie implantat un nou cip de memorie iar restul sa fie acoperit de o carcasa de titanium.
In prezent Shinoda arata ca oricare alt cyborg : jumatate om-jumatate masina..insa cu toate acestea el nu-si pierduse amintirile importante si inca mai era “uman” cu toate ca infatisarea sa se impotrivea acestui lucru.
Cu doua saptamani inainte de deschidera portii spatio-temporale Shinoda si echipa sa de elita numiti “The Mercs” erau in antrenamente pentru o calatorie pe teritoriul Ucrainei , pentru a negocia un tratat de pace cu guvernul ucrainian.
Misiune decurgea fara probleme cand deodata fortele armate incepura sa traga , fara nici o avertizare , in micul grup de cyborgi..
-Prieteni , se pare ca treaba se impute! Spuse Shinoda.Va trebui sa atacam…aveti grija sa fixati tinta la picioare deoarece nu vrem sa moara cineva!
-Inteles domnule! Raspunsera cei 5 subordonati ai sai in timp ce isi puneau vizoarele speciale de lupta.Aceste vizoare ii ajutau sa vada pe intuneric , infrarosu , sa detecteze caldura si sa fixeze traiectoria gloantelor !
Un mic razboi incepu acum intre guvernul ucrainian si “The Mercs”.
Dupa aproximativ douazeci de minute de foc incrucisat “The Mercs” iesira , dupa cum era de asteptat , invingatori.
-Domnule guvernator, spuse Shinoda in timp ce calca peste raniti , noi am venit cu scopul de a incheia un tratat de pace cu dumneata iar tu cand colo ne ataci…Sa stii ca asta nu va da bine pentru tine cand va afla Presedintele!
-Fraierilor!riposta guvernatorul, credeti ca mie imi pasa de presedinte?Hahaha, sa stiti ca aveti haz mai baieti! In acel moment isi deschise paltonul sau lung si lasa sa se observe cele 10 calupuri de C4 care erau agatate de el…
-La pamant toata lumeaaa!Urla Shinoda iar in acel timp guvernatorul-kamikadze se detona…
Din nefericire un camarad al lui Shinoda a fost prea aproape de explozie iar forta acesteia ii smulse o mana si schijele ii intrara adanc in piept si abdomen.
Imediat camaradul ranit a fost transportat la baza pentru a i se face noi implanturi.
A doua zi dupa ce presedintele afla de tradarea guvernatorului , telefona personal la generalul McOwn si isi ceru iertare pentru nesubordonarea cererii si ii promise ca el personal va semna tratatul de pace chiar in acea zi…
Cinci ore mai tarziu tratatul de pace a fost incheiat cu succes iar acum grupul lui Shinoda fu desemnat sa ocupe o pozitie din apropierea orasului Pripyatt.
Fortele armate aveau si un scop in trimiterea echipei acolo : se credea ca un grup de teroristi numiti “Monoliths” faceau experimente ilegale pe oameni , desigur aceasta era doar povestea de acoperire...generalul , nu se stie prin ce metode, aflase adevarul despre fiintele mistice si isi trimise subordonatii intr-o misiune sinucigasa .
In acea noapte Shinoda isi instala echipa pe un deal aflat la 50 de m de oras pentru a putea observa daca se intampla ceea ce Comandamentul le spuse…
In acest timp in Sarcofag , acele fiinte mistice incepura sa ia sub controlul lor toti curiosii prin utilizarea emisiilor Psi , care afectau subconstientul uman, si astfel isi creeara propia armata de zombie care sa ii serveasca la nevoie…
Noapte trecuse fara nici un incidet pentru echipa de camarazi dar a doua zi cosmarul incepu…
De cum se iviira zori hoardele de zombie incepura sa-si atace proprii camarazi din taberele adverse.
Shinoda si cu ai lui se trezira in zgomot de arme si explozii de grenazi.
-Baieti se pare ca aici suntem mai multe grupari asa ca va trebui sa fim atenti cand vom patrunde in oras…
Dar nici nu apuca sa-si termine bine de dat ordinele ca deja un grup de zombie dadura navala peste ei.
Shinoda incepu sa traga la fel ca ceilalti…Dupa un timp au reusit sa se retraga in orasul-fantoma in apropierea unui stadion.
-Se pare ca cineva intreprinde aici experimente ilegale pe oameni…S-ar putea sa ne confruntam cu un nou virus biologic pe langa radiatiile de la reactor asa ca e mult mai sanatos pentru echipa sa stam cu mastile puse.Bine….toata lumea si-a pus mastile?Ok sa pornim spre reactor atunci si sa aflam ce se petrece cu adevarat aici.
Desigur drumul lor spre reactorul dezafectat nu avea sa fie ca o plimbare prin parc.
Au trebuit sa infrunte hoarde de zombie si oameni din gruparile rivale si de asemenea otrava radiatiilor ce se inteteau cu cat se apropiau mai mult de Chernobyl
Intr-un din inclestari cu zombie 4 din cei 6 membrii ai echipei au fost rapusi de acele creaturi fara minte.
Numai Shinoda si Chester, sniper-ul si medicul echipei, ramasesera in viata…Dar din nefericire si Chester a fost muscat de un zombie iar sangerarea bratului sau era masiva.
-Shinoda…va trebui…sa mergi fara mine…
-Taci Chester, totul va fi bine…Nimeni nu va fi abandonat….Dupa ce se vor sfarsii toate astea voi ruga Comandamentul sa trimita un elicopter pentru a aduna cadavrele celorlalti…
-Da…dar….dupa cum vezi,degeaba avem….super-implanturi….Acesti zombie au o forta care intrece chiar si tehnologia noastra….
-Da dar nu putem sta degeaba….asteptam sa te vindeci si vom continua lupta.
-Shinoda…nu cred ca voi…
-Ba vei putea…voi avea eu grija de tine.
Cu acestea fiind spuse tratamentul lui Chester incepu.
In fiecare zi Shinoda il ingrija iar apoi statea de garda impuscand orice inamic care se apropia prea mult de buncarul improvizat.
Trecura cinci zile de groaza pentru cei doi camarzai ramasi in viata …Asta pentru ca numarul zombie-lor incepea sa creasca inficosator pe zi ce trecea.
Cand in sfarsit Chester se vindeca nu mai ramasesera decat ei doi in viata….Restul erau numai zombie, dar ei nu stiau acest lucuru pentru ca toate statiile de emisie-receptie nu mai functionau corect din cauza radiatiilor.
Cei doi pornira spre reactor mergand ca si pisicile….fara sa se auda vreun pas care le-ar desconspira pozitia lor inamicilor.
Intr-un final dupa ce trecura de portile marii centrale nucleare ajunsera si la tinta lor :
Sarcofagul in care erau ramasitele Reactorului nr. 4.
Dintr-o data cerul incepu sa-si schimbe culoarea din cenusiu-inchis intr-un rosu-aprins iar o multime de zombie incepura sa se napusteasca spre cei doi camarazi.
Adapostiti dupa un tanc dezafectat cei doi trageau si aruncau grenade in stanga si in dreapta , dar hoarda de monstrii parca nu se mai termina.
-Shinoda daca valul acesta de orori nu se termina curand ma tem ca va trebui sa folosim…
-Campul magnetic de enrgie…da stiu si sunt pregatit!
Armata implantase in fiecare cyborg un cip special de putere care cand era activat creea un scut de energie vie care taia orice se apropia la 2 m de soldat.
-Shinoda…am ramas fara munitie si fara grenazi…Tu cum stai?
-La fel….Se pare ca este timpul…
In acel moment cei doi isi activara scuturile si incepura sa treaca pur si simplu prin zombie macelarind tot ce le era in cale.Din nefericire acest implant avea si un efect negativ asupra creierului : daca era folosit mai mult de 10 minute putea produce stoparea functiunii creierului.
-Chester mai avem doar doua minute la dispozitie sa intram in Sarcofag….daca nu vom muri aici impreuna cu acesti nenorociti.
-Stiu dar parca apar de nicaieri…Dar nu ne lasam noi asa de usor!
Chiar in fata intrarii sarcofaului Shinoda isi dezactiva scutul si intra, Chester care era putin mai in spate crezu ca scapa si incerca sa dezactiveze scutul dar fu imediat ambuscat de zombie care se aruncau de pe acoperisul sarcofagului.
Cele doua minute trecusera ca prin farmec iar Chester cazu pur si simplu ca o papusa fara viata.
-Chesteeeerrr!!urla Shinoda…Dar deja era prea tarziu pentru camaradul sau.
Shinoda incerca sa se duca dupa el dar o forta mistica ii tranti in fata portile masive de otel.Degeaba incerca Shinoda sa le deschida , o forta mai mare ca a sa se impotrivea.
El incepu sa-si continue drumul in interiorul sarcofagului cu un gand de razbunare…Pentru el nu mai conta cine facuse asta….putea sa fie si tatal sau…oricine facuse asta meriat sa moara!
Deodata doua voci sinistre rasunara in incaperea de beton : “VINO LA NOI!”
Shinoda nu se lasa intimidat si inarmat numai cu cutitul de vanatoare porni spre inima Centralei.
Isi verifica proviziile : mai avea o sticla de alcool pur, o franghie de 2 m , o bricheta si cutitul.
Dupa ce reusi sa se strecoare prin acel labirint radioactiv dadu peste o incapere in care doi zombie cum nu mai vazuse pana acum pazeau o usa.
Cei doi zombie erau jumatate zombie-jumatate masinarii…se pare ca erau fosti camarazi transformati in gardieni cu ajutorul emisiilor Psi…
Shinoda analiza atent locul si observa ca o conducta in care putea incape un om ducea chiar in acea camera misterioasa.
Se decise sa urmeze inapoi conducta…Dupa vreo 10 m parcursi dadu de intrare, sparse grilajul si incepu sa inainteze spre camera rugandu-se sa nu se rupa inainte de a patrunde in incaperea misterioasa…
Chiar dupa ce trecu peste usa camerei conducta se rupse spre norocul lui cazand peste alti doi gardieni, caderea secerandu-le capetele.
In camera in care patrunse Shinoda ramase pur si simplu paralizat la privelistea dn fata sa:
Doua entitati mistice erau suspendate la niste aparate speciale care se pare ca erau cauza acelor emisii Psi si a controlarii zombie-lor.
Shinoda se gandii putin iar dintr-o data isi aduse aminte de antrenamentul in care erau pusi sa improvizeze.Isi cerceta proviziile si cu un zambet diabolic incepu sa mestereasca un fel de fitil : uda franghia cu alcool si se asigura ca aceasta era legata chiar de firele aparatelor.
-Pana aici va fost gunoaie necunoscute!spuse el aprinzand bricheta.
Trase aer in piept si dadu drumul brichetei…Privii cum flacara din ce in ce mai mare acoperea totul…O explozie uriasa urma imediat flacarile, iar privirea lui Shinoda se intuneca.
Dupa o saptamana , incidentul a fost clasat Strict-Secret iar Shinoda a fost retras din armata dupa ce a fost vindecat complet….Bineinteles cu un microcip de inlocuire a memoriei pentru ca nimeni inafara de armata sa nu afle adevarul oribil.
Insa ceea ce nu stia nimeni e ca acele fiinte mistice traiau inafara timpului deci nu puteau fii niciodata distruse, iar motivul venirii lor aici ramasese in continuare necunoscut….Asta pana la urmatoare venire a lor!

THE END…..or not?

Partea 2

Au trecut mai bine de 4 ani de la incidentul din 26 februarie 2086 cand niste fiinte misterioase isi facura aparitia in interiorul Reactorului numarul 4 de la centrala atomica Chernobyl.
Un singur erou i-a putut alunga din lumea noastra… Shinoda!Cyborgul luptator.
Din nefericire armata ii sterse complet memoria excluzand din creierul sau acele perioade de cosmar.
La o saptamana dupa recuperare tatal sau il anuta ca il va retrage din armata pe motiv ca a stat prea mult printre peretii reci de beton ai Comandamentului.
La auzirea acestei vesti Shinoda a fost fericit pentru prima oara in viata sa.
De cand se stia crescuse numai cu antrenamente , joaca si celelalte lucruri obisnuite pentru un copil fiind excluse din viata sa.Crescuse invatand tehnici de spionare,infiltrare,distrugere si folosirea unei mari varietati de arme albe si de foc.
Dupa un an din retragerea din armata tatal sau incepu sa investigheze motivul aparitiei fiintelor mistice…
Se pare ca cu o zi inainte de a-i trimite pe “The Mercs” in misiunea sinucigasa un fel de mesager din viitorul indepartat se teleporta in timpul prezent si ii explicase generalului ca daca acele fiinte mistice nu vor fii alungate din lumea noastra ele vor prelua controlul planetei.
Scopul lor nu era altul decat acela de a transforma planeta intr-un imens cuib unde sa fie creeate masinarii avansate pentru a distruge lumea Xen.
Xen, dupa cum aveaa sa afle toata planeta , era un taram pasnic si plin de resurse care aveau o valoare inestimabila in viitor, deci, pentru “Mistici” un punct de interes deoarece in viitor resursele erau foarte rare…Doar cateva locuri precum Xen aveau resurse neexploatate.
Iar pentru a-i oprii pe “Mistici” sa distruga Terra si Xen , mesagerul care si el era un xenan, ii spuse ca va trebui sa-si trimita cea mai buna echipa a sa in lupta .
Generalul ii promise ca va aduna ca mai buna echipa si ca va oprii acest haos…El inventa misiunea cu experimentele ilegale pe oameni deoarece stia ca Shinoda nu va accepta niciodata o misiune din care nu se stia daca va supravietui cineva.
Misiunea a fost reusita, dar se pare ca “Misticii” nu aveau sa se lase infranti asa de usor.
In 2090 ei trimisera din nou doua fiinte pentru a acapara toata planeta , de data aceasta esecul nu era o optiune pentru ei…
Dar ei nu stiau ca in baza Poke646 o noua generatie de cyborgi era antrenata special in scopul de a anula planurile “Misticilor”.
Sanko era genul de tip care nu se lasa cu una-cu doua…In fiecare zi se antrena pana la epuizare, si chiar atunci tot gasea ceva de facut : isi pregatea echipamentul sau facea tot felul de scheme tactice-strategice pe care numai el le intelegea.
Desigur nici coechipierii nu erau mai jos decat el dar totusi nu erau atat de nerabdatori sa inceapa misiunea care va determina soarta Terrei.
Intr-o noapte friguroasa alarmele inepura sa urle!Tot Comandamentul era in alerta!
Se pare ca un mic grup de scouts detectasera deschiderea unei porti spatio-temporale undeva in desertul Nevada!
-Baieti!Se pare ca acesta e momentul pe care il asteptam cu totii!Acesta este momentul in care veti demonstra intregii planete ca Terra nu poate fii acaparata asa de usor de niste gunoaie spatiale venite de cine-stie-unde!Deci echiparea si in pas-alergator la elicopter!Hai mai repede,mai repede!Dupa ce generalul McOwn dadu ordinele se retrase in camera sa.
Se aseza la biroul sau masiv din lemn de fag si incepu sa contempleze doua poze : generatia trecuta de cyborgi si cea noua…
-Sper ca veti reusi…Nu lasati aceste fiinte sa ne subjuge!Nu lasati efortul fiului meu sa fie in zadar…Isi spuse generalul, iar apoi merse incet spre fereastra pentru a vedea cum echipa decoleaza cu noul prtotip de elicopter : HunterGX-1337, un elicopter echipat pentru orice situatie.
Generalul privii cum elicopterul se indeparteaza din ce in ce mai mult inspre Nord si in final dispare.
In elicopter camarazii isi verificau echipamentele : fiecare soldat era echipat cu o pusca de asalt MG-362 cu gloante explozive si un mic lansator de grenazi atasat , un pistol de calibru 88 PJK-01 care era foarte eficace in lupta de pana la 200 m , un cutit cu taisul din titanium care putea strapunge chiar si unele veste speciale de protectie , o trusa medicala si noile costume de aparare care pentru o scurta perioada de timp, mai exact 30 minute, il putea face pe purtator complet invizibil oricarui tip de radar si nu numai…in caz ca inamicii erau prea aproape avea o optiune de invizibilitate totala.
Dupa ce verificara echipamentul incepu asteptarea de a primii semnalul de aterizare.
Sanko era mai nerabdator decat deobicei deoarece asteptase de mult aceasta misiune si simtea ca traieste cu adevarat.Era tipul de om care ar murii pentru armata…
-Atentie baieti, ne apropiem de locul aterizarii! Raporta pilotul.
-In sfarsit!Asteptarea ma omoara . Spuse Sanko
Dupa ce elicopterul ii lasa si decola inapoi spre baza , micul grup incepu sa mearga spre ceea ce parea a fii un fel de cub electronic gigant.
Dar nici nu au apucat sa parcurga 20 de m ca niste fiinte bio-mecanice incepura sa ii atace cu raze care produceau stopari ale nervilor.
Toata lume tragea si inainta in acelasi timp…Cand credeau ca spiritele se mai calmara sosii al doile val de orori : de data aceasta zombie din trecut veneau alaturi niste noi creatii : monstrii cu corp exagerat de musculos , in loc de picioare senile , iar in loc de o mana un mini-tun cu fotoni.
Incepu un adevarat vacarm dar micul grup nu se lasa si omora tot ce ii impiedica sa ajunga la tinta.
Dupa o oara de foc incrucisat ajunsera in fata giganticului cub….Dupa o scurta analiza gasira o intrare si patrunsera inauntru nestiind ce ii va astepta acolo.
De cum au intrat totul in jur a inceput sa se lumineze iar o alarma ciudata incepu sa sune.
Aproape instant alte fiinte bio-mecanice ce puteau levita ii asaltara pe soldati.
Sanko ranji diabolic si dupa ce expedie un glont exploziv in capul unui mutant incepu sa strige :
-DOAR DE ATAT SUNTETI IN STARE!HAHA SI VA MAI NUMITI FIINTE INTELIGENTE!SFARSITUL VOSTRU SE APROPIE!
De cum termina cu strigatul tot complexul incepu sa se zguduie din temelii si o poarta gigantica se deschise…
Din ea se auzea un urlet infiorator iar oroarea suprema, tatal tuturor monstrilor , the ultimate atrtocity isi facu aparitia :
Mainile erau niste uriase gheare metalice , corpul nu mai era uman..tot felul de implanturi atarnau , picioare nu avea deoarece de la brau in jos era suspendat de o perna de aer , iar capul era unul pe jumatate putrezit impietrit intr-un ranjet sinistru…
Imediat masina secera pe doi dintre soldati…ceilalti incepura sa traga dar se pare ca totul era in zadar…gloantele lor explozive nici macar nu-l zgariau…
Unul cate unul soldatii cadeau la pamant zdrobiti sau sfasiati de acel monstru…
Doar Sanko si doi soldati mai ramasesera in viata:
-Eu voi incerca sa-l distrag spre mine iar in acest timp voi lansati grenadele spre capul sau!
-De ce tocmai acolo?
-Pai nu vezi ca jumatate din cutia craniana lipseste si creierul e expus…
-Ahaaa am priceput!spuse Sanko.Vom face o supa de creier…
-Exact…acum hai!
In timp ce un soldat fugea in celalalt capat al camerei urmarit de monstru ceilalti lansara cu precizie grenazile spre creierul atrocitatii…
Imediat masinaria ingheta , incepu sa urle si sa se cutremure si intr-un final se prabusi explodand…Dar din pacate cazu peste soldatul care avu ideea aceea stralucita ,zdrobindu-l si lasand doar o masa sangeranda din el.
Sanko si celalalt intrara in camera din spatele creaturii…
-Deeeciii…se pareee ca ati…reusiit pana…la urma sa ne invingeti…Era vocea unu dintre “Mistici”.
-Astaaa….nu s-a mai intamplaaaat de…mileeenii….Spuse al doilea.
-Pentruuu aceastaa…reusitaaa planetaaa voastraaa e…crutataaaa.
-Si atunci de ce ne-ati mai atacat in primul rand!tuna Sanko plin de manie.
-Laaa fiecareee….o mieeee de aniii….o planeetaaa estee…aleasssa aleatoriuuu…
-…Apoi esteee tessstataaa…pentruu a vedeeea daca meritaaa…saaa nu fiee distrusaaa..
-Dar generalul ne-a spus ca un mesager…
-Aceelaaa eraaa…un mesageer din lumeeaaaaaa noastra…noiii traiimm in Xeeen
-Si de ce ar trebui sa va credem?intrebara cei doi nedumeriti.
-Assstaaa o…veeti aflaaa singurii….
In acel oment o lumina orbitoare inunda tot locul si cei doi camarazi ramasi in viata se trezira singuri in mijlocul desertului.
“Nuuu uitatiii…planetaaaaa a fooost salvataaa…” rasuna vocea “Misticilor” in pustietatea dezolanta a desertului.
A doua zi intreaga planeta afla adevarul oficial de la armata.
Sanko isi continua cariera sa de luptator al armatei iar la retragerea genralului McOwn el devenii noul general pentru merite deosebite in lupta contra inamicul.
La doua luni de la incident ,unul din “Mistici” ii facu o vizita:
-Esteee ceva….ce am uitatt sa…iti spuun…
-Te ascult!Spuse Sanko cu calm.
-Pentruuu curajuul…vostruuu de a nuuu ….va retrageeee in luptaaa…cu necunoscutuul…veeti fii aliatii nostrii…pentru totdeaunaa…Iar apoi disparu.
Cu un zambet in coltul gurii Sanko se aseza pe fereastra deschisa si incepu sa priveasca spre stelele ce sclipeau mai frumos ca niciodata si se intreba: "Oare cum e lumea “Misticilor”?"

The End