O saptamana speciala - comedie

O saptamana speciala


Soarele stralucea puternic in acea zi de iunie. Scoala era aproape de sfarsit si copiii se gandeau numai la vacanta. Asuka locuia impreuna cu familia ei pe o strauduta primitoare si curata din Tokyo.
-Kasumi! Stai putin! Nu vreau decat sa-ti dau o palma!
-Asuka nu fii nervoasa! Am castigat locul cinstit! Lasa-ma in pace!
Cele doua fete fugeau pe straduta lor ingradita cu flori. Asuka avea parul lung, saten si ochii caprui. Kasumi, sora sa, era putin mai inalta, roscata si cu ochii tot caprui. Desi erau de aceiasi varsta si in aceiasi clasa, fetele nu se intelegeau deloc. Rar era cate o zi in care sa nu gaseasca un motiv de cearta. Astazi era o zi mai speciala insa. In scoala lor s-a tinut un concurs sportiv, avand ca premii cateva locuri intr-o excursie in China.
-Nu pot sa cred ca mi-ai pus piedica, trisoareo, numai ca sa castigi tu ultimul loc in excursie.
-Eu nu ti-am facut nimic. Nu e vina mea ca ai picioare de taitei si se mai inoada din cand in cand...
-Ai sa visezi numai taitei cand te voi prinde.
Desi trecusera de mult prin fata casei lor, cele doua fete nu se oprira din alergat. Aproape de capatul strazii insa caldura si oboseala le doborara, cazand pur si simplu pe asfaltul incins.
-Aaaaauuuu! Frige!
-Ha ha ha. Ti-ai fript fundul tau de castigatoare, Kasumi?
-Tu cum de nu simti caldura? Si tu ai cazut! ( O_O )
-Hmm buna intrebare... a stai, e ceva sub mine...e...e...NOROI! O nu, fusta mea preferata! ( TT_TT )
-Ha ha ha! cine rade la urma rade mai...
-O mai taci! Hai sa vedem daca tie iti place noroiul!
-Asuka ... NU TE APROPIA DE MINE!!!
-Nu te teme Kasumi, vin acum!( -_- )
-FETELOR!
-Mama? Ce faci aici? Adica... De ce nu esti acasa? Cum de ne-ai gasit?
-Era imposibil sa nu va aud din casa! Trebuie mereu sa fiti atat de galagioase? (-_-*)
-...(<_>)
-Haideti acasa! Oricum nu mai conteaza... si asa stie toata lumea ce "prietene" sunteti voi...(;_
-Ne pare rau, mama, dar e vina ei!
-Ce? Cred ca glumesti, surioara. Eu nu am nici o vina ca tu nu poti sta in picioare si ca ai cazut in mijlocul cursei.
-Poate daca nu ti-ai fi imprastiat picioarele pe culoarul meu...
Cele doua fete continuara sa se certe, timp in care mama lor pleca, lipsita de orice speranta, de langa ele. Erau asa din primul lor an de scoala, cand Asuka a inchis-o in afara scolii pe sora ei, pentru ca ea intarziase cateva minute la a doua ora. Totul merge bine intre ele, pana cand ajung sa fie nevoite sa imparta ceva.
-Kasumi iti doresc numai ... "bucurii" in excursie! Adio!
-Dar de ce imi zici adio? Unde crezi ca voi pleca?
Asuka nu mai raspunse insa, ci o lua la fuga spre casa. Pana s-o ajunga sora ei din urma, aceasta intra deja inauntru si incuie usa.
-Asuka, da-mi drumul!
-Nu pana nu spuuuuui! (^_^)
-NICIODATA! Asuka ai sa platesti... nu ma umilesti tu asa pe mine! (TT_TT)
Asuka, neinduplecata, continua sa se strambe la geam. Razbunarea era dulce si considera ca Kasumi o merita din plin pentru motivul lor de neintelegere. In bucatarie, mama lor asculta iritata galagia facuta de fete. De ani de zile renuntase la a mai incerca sa le impace. Se multumea acum cu pastrarea linistii in casa. Deodata insa privirea ii ramase fixa asupra usii bucatariei. Galagia incetase.
-Oare ce s-a intamplat? E prea ciudat faptul ca e liniste... Poate au obosit... desi nu cred, au antrenament la certat...(-_-#)
In holul casei, in fata usii de la intrare, Asuka privea acum un batranel micut ce tinea un toiag de doua ori mai mare decat el. Si el o privea pe fata, dar nu in mod curios, asa cum era el privit, ci mustrator.
-Cine esti tu, batrane? Si cum ai intrat in casa?
-Vezi tu...
-Ah asta este... am uitat sa blochez usa pisicii...
-Poftim?
-Stiu ca pe acolo ai intrat! zise Asuka atingandu-i capul batranului, incercand sa sublinieze statura sa migniona.
-Ceea ce vroiam sa spun este ca tu si sora ta...
-Ahaaaa! Deci Kasumi a te-a trimis la mine... oare unde a gasit pe cineva cat papusa mea...?
-AJUNGE!
Batranul era vizibil enervat. Isi indrepta toiagul catre Asuka si spuse:
-De azi inainte te vei intelege cu sora ta! Nu mai vreau sa aud galagie sau certuri. MA DOARE CAPUL!
-Tu esti ca Zana Maseluta, doar ca locuiesti in podul casei?
-Nu! Nu stiu cine este zana asta de care spui tu, dar eu locuiesc in casa mea, in gradina voastra adica.
-Aha... deci esti ca Zana Panseluta, nu?
-Tu iti bati joc de mine, copila?
-Pai.... DA! >^:^<
-Asta e prea mult! Vei invata ce este respectul fata de cei din jurul tau! Am eu grija!
Batranul o atinse pe fata cu toiagul in cap si inceput sa spuna niste cuvinte pe care ea nu le intelegea. In cateva clipe Asuka era intinsa pe jos si batranul se indrepta spre usa. Cand o deschise, Kasumi intra fugind in casa, cazand peste el.
-Au... Am cazut pe ceva... moale si scarbos... parca ar fi o salata putreda...
-Vorbeai de mine...
-Aaaa! Omuleti verzi! Ajutor! Heeeei... de ce nu esti verde?
Batranul insa nu raspunse, ci o atinse si pe ea cu toiagul in cap, lasand-o inconstienta, langa sora sa. Mama lor, devenind suspicioasa, intra in hol si le vazu pe cele doua fiice ale ei.
-Chiar au obosit... asta e ceva nou! zise femeia dupa ce observa ca ele dormeau. Le duse pe fiecare in camera ei si le lasa sa doarma, profitand de rar intalnita liniste.
A doua zi de dimineata fetele se trezira, nestiind insa ce surpriza le asteapta. Pornira molcom spre baie, intalnindu-se in fata usii. Se o prira o clipa pentru a se dezmetici si se privira una pe alta, fiind gata sa-si spuna replicile de dimineata. Dar nu facura decat sa deschida gura si ramasera socate.
-Kasumi? De ce arati ca mine?
-Eu? Tu arati ca mine!
-Ba nu! Ai exact parul meu saten si frumos!
-Iar tu esti roscata!
Cateva secunde se mai privira uimite, dupa care dadura buzna in baie, sa se priveasca in oglinda. Fiecare dorind sa intre prima, fetele se impiedicara una de alta si cazura. Se ridicara insa fara nici o obiectie si se privira in oglinda.
-Asuka... Care sunt eu?
-Nu stiu ... ridica o mana...
Cand aceasta ridica mana, in fata lor imaginea le lasa mute. Kasumi era in trupul Asukai, si invers!
-Nu se poate... frumosul meu chip... ai sa-l distrugi!
-Taci din gura Kasumi! E numai vina ta.... (U_U)
Asuka nu era nervoasa, ci trista. Ochii ei isi pierdura stralucirea entuziasmului zilnic. Privea parca o lume noua prin ochii lui Kasumi. Se mai privi odata in oglinda si vru sa-si atinga noua fata, dar sora ei o opri.
-Sa nu te gandesti macar ca o sa-mi atingi chipul! Am sa te strang....
-Stii, defapt tu iti strangi mana ta acum...
Kasumi isi retrase bratul ca fripta. Se uita acum uimita la sora sa. Nu o mai vazuse de mult trista.
-Esti atat de calma... Asuka... la ce te gandesti?
-Vroiam sa-ti spun ceva Kasumi...
-De ce esti trista?
-Nu sunt trista, incerc doar sa vad fata ta cand vei auzi ce am de zis.
-Fata mea? De c... NU!
-Ba da, draga mea. Vezi? Roata s-a intors.
-Nici gand , Asuka! Am muncit pentru asta!
-AI TRISAT! Si acum eu voi merge in excursie, pe locul meu care l-ai furat!
Kasumi se intrista. Chipul ei arata acum la fel ca cel pe care sora ei il avusese mai devreme. Stralucirea tinereasca ii pierise. Iesi din baie mai agale decat venise si nici macar nu tranti usa in urma ei. Gandurile ei zburau departe spre regret. Nici nu se putea gandi la razbunare.
"Cum a stiut? Cum a stiut ca asta ma va rani mai mult decat pot suporta? Stie oare de el...?"
Micul dejun a decurs ciudat de linistit. Mama lor se uita mirata cand la una, cand la alta, cautand parca vreo privire ofensiva, un zambet rautacios, ceva care sa-i semene cu ceea ce vedea zilnic. Nu zari insa nimic. Asuka, in coprul lui Kasumi, parea indiferenta si plictisita, iar sora sa era trista si cu gandurile undeva departe. Fetele au plecat la scoala la fel de tacute si fara nici un gest obisnuit. Pe drum abia daca si-au spus cateva cuvinte:
-Asuka...
-Ce este? Vrei sa-mi spui ceva?
-Vroiam doar sa-ti zic... m-am gandit... stii daca tu te vei distra in excursie, si eu ma voi distra alaturi de Tomoko.
-Poftim? Nici sa nu indraznesti sa te atingi de iubitul meu!
-Ai uitat? Eu sunt Asuka acum! Si pe Kasumi, adica pe tine, Tomoko o uraste. Asta iti este pedeapsa...
Kasumi porni vesela spre scoala. Se razbunase. In urma ei Asuka ramase ganditoare. Cand vazu ca sora ei se indeparteaza, ea porni pe un alt drum decat cel spre scoala. Mergea din ce in ce mai repede, pana ajunse in fata casei ei, langa gradina. Cauta printre flori ceva... Rascoli frunzele cu o crenguta pana auzi un "au" ragusit.
-Batrane vino repede!
-Nu am ce discuta cu voi! La revedere!
Asuka se stramba putin si apoi incepu sa bata cu crenguta in gardul gradinii, facandu-l sa rasuna. Cu o viteza incredibila, din gradina iesi acelasi batranel scund si ridat.
-Ce vrei? Nu vorbesc cu oamneii!
-Cat ai de gand sa ne tii asa?
-Pana veti face liniste!
-Dar dimineata a fost liniste! de ce nu ne-ai transformat la loc?
-Pentru ca imi place linistea si nu am vrut sa o stric. Plus ca voi doua sunteti chiar amuzante. " Ridica o mana..." imita el cu o voce ce se dorea subtire.
Enervata, Asuka il lovi pe batran cu crenguta in cap, in semn de nerabdare.
-Deci cat ai de gand sa ne tii asa?
-Am sa va dau o saptamana. Daca nu va intelegeti in saptamana asta, veti ramane pe veci asa.
-Ce?
-Si inca ceva, zise batranul, luandu-si crenguta infitpta in parul sau, nu ai oie sa-i spui surorii tale de mine sau motivul pedepsei voastre. Vreau sa va intelegeti, nu sa planuiti o zi de cumintenie si apoi sa revina dezastrul. Daca aii spui, intelegerea noastra cade si ramaneti asa!
Batranul disparu, lasand-o pe Asuka fara sprenate. Aceasta isi reveni cand vazu poarta casei ei deschizandu-se, si o lua la fuga spre gradina alaturata sa se ascunda. Cazu intre tufisuri cand o zari pe mama sa. Simti ceva tare sub ea, tare si cald, imposibil sa fie o piatra. Se ridica si se uita la ceea ce distrusese. Era o casuta ca pentru catei, facuta din frunze insa. Dintre daramaturi iesi un chip atat de cunoscut, ce acum scotea fum pe urechi.
-TU!
-Ai zis ca locuiesti in gradina voastra!
-Acolo locuiesc. Asta e casa mea de vacanta.
-Arata ca o casuta din turta dulce... si tu ca vrajitoarea ei, zise Asuka razand cu pofta, uitand ca mama ei o putea auzi.
-Cine e acolo? intreba femeia
-O nu ce-am facut? sopti ea.
Batranul o acoperi atunci cu frunze si pamant, ascunzand-o, dar mai mult razbunandu-se pe ea. Cand mama fetei pleca spre piata, ea iesi de sub gramada de gunoi, scuipand noroi.
-De ce ai facut asta?
-Ca sa te ascund! Sa stii ca mama ta m-ar fi vazut si pe mine daca venea la tine, asa ca nu-mi multumi. Am facut-o pentru mine.
-BAKA!!! Alta fusta distrusa!!
-Si cu casa mea cum ramane?
Asuka lua in mana un bulgare de noroi si il aseza in cap batranului, avand grija sa-i murdareasca tot parul sau des si incalcit.
-Uite casa ta! Poti sa o duci acum exact ca broasca sau melcul.
Batranul nu apuca sa riposteze deoarece Asuka plecase deja, lasand in urma o dara de gunoaie. Ea se indrepta spre casa pentru a-si schimba hainele. Incerca sa deschida poarta, dar era incuiata. Se gandi sa sara gardul si incepu sa se catare pe unul din stalpii portii. Ajunsa in varful lui, un vant puternic ii ridica fusta murdara, descoperindu-i chilotii. Cei ce treceau in acele momente pe strada se oprira si incepura sa rada. Distrasa de hohotele lor, fata isi pierdu echilibrul si cazu in curte, sfafindu-si jumatate din fusta, care ramase agata pe gard si flutura precum un steag. Se grabi sa-si schimbe hainele si sa se intoarca la scoala inainte ca mama ei sa ajunga acasa. Cand vru sa iasa pe poarta observa ca nu era nici o cheie. Incerca din nou sa sara gardul si sa-si ia jumatatea de fusta de pe gard. Ajunsa pe partea cealalta a portii, fata vazu in departare pe mama sa si o vecina oprite la jumatatea strazii. O lua la fuga spre scoala, uitandu-si ghiozdanul in gradina.

Continuare


La scoala, Kasumi profita de trupul lui Akane, facand tot felul de lucruri ridicole, razbunandu-se astfel pe sora ei. In clipa in care Asuka intra in curtea scolii, o vazu pe Kasumi catarata in copacul din curtea scolii si imitand o maimuta. Ramase cu gura cascata cand il vazu pe Tomoko razand si neincercand s-o opreasca. Se enerva ata de tare incat merse direct la Kasumi, se catara in copac, o lua pe aceasta de mana si o duse in scoala. In clasa incerca sa-i explice ca trebuie sa se poarte frums sau nu se vor mai schimba la loc.
-Si vrei sa te cred? Baka! Esti o mincinoasa, Asuka. Nu vrei decat sa ma faci sa-ti salvez popularitatea.
Kasumi iesi furtunos din clasa, trantind usa in urma ei. In gandul ei erau totusi cateva intrebari ce o chinuiau. "De ce si-au schimbat trupurile? Cand vor reveni la normal? Daca Asuka avea dreptate?"
In clasa Asuka parea fara speranta. Privea pierduta o urma de pe parchet, imaginandu-si cum isi va petrece restul vietii in corpul surorii sale.
"Poate trebuia sa nu ne certam atat de mult..." Lua un creion in mana si il indoi atat de tare incat il rupse. Cateva schii ii intrara in palma si fata reveni la realitate.
-Aaaauuu!! Doare! ASTA E!! Stiu cum ma pot impaca cu Kasumi!
Iesi in fuga din clasa si se grabi spre cancelarie. Pe hol trecu pe langa sora ei, ce o privi exterm ce uimita. Asuka urca acum treptele cu o viteza incredibila. Dadu peste cativa profesori, dar isi ceru scuze, fara sa se opreasca insa din alergat. In fata cancelariei vorbi cu elevul de servici:
-Buna!... Da-mi voie sa respir putin... am alergat tot drumul...
-De ce esti asa grabita, Kasumi? o intreba fata ce statea la masuta aceea mica dinaintea merei usi unde nu toti elevii isi doreau sa ajunga.
-Trebuie sa vorbesc cu domnul Nazuki! Urgent!
-Cu profesorul de sport? De ce Kasumi? Si ce e cu schimbarea asta de atitudine? Eram cele mai bune prietene parca! Te comporti nebuna de Asuka!
-Pe cine faci tu nebuna???
-Poftim?
-Nimic, nimic... Chiar trebuie sa vorbesc cu domul Nazuki!
-Bine, bine, il chem acum... dar nu mai alerga asa... te comporti de parca nu iti mai ajunge oxigenul la creier...
-Macar eu am creier...
-Ce?
-N-am zis nimic!!!
Eleva intra in cancelarie cu o figura de prostita, uimita de comportamentul celei pe care o credea Kasumi. Dupa cateva minute iesi cu un profesor inalt si atletic, imbracat intr-un trening larg.
-Kasumi, s-a intamplat ceva?
-Domnule profesor.. in legatura cu excursia..
-A da, am uitat sa te anunt cand se va tine. Are loc maine dupa ore si ne vom intorce poimaine cel mai probabil.
-Domnule profesor... nu pot veni in excursie... imi pare foarte rau, dar a intervenit ceva foarte important!
-Si cine va veni atunci pe locul tau?
-Poate veni sora mea, Kasu... adica Asuka!
-Da , da. Daca tu nu poti veni, cred va veni ea. Doar a iesit pe locul doi. Multumesc ca m-ai anuntat.
-Eu va multumesc, domnule Nazuki!
Asuka porni la fel de grabita pe scari, fara sa mai observe ca deja se sunase de intrare. Dadu buzna in clasa si vazu ca elevii erau foarte linistiti. Incremeni. Cand se intorse, vazu profesorul foarte iritat, uitandu-se la ea.
-Domnule Hiko, ma scuzati ca am intrat asa...
-Sper ca ai o explicatie buna, domnisoara!
-Mama... mama!
-Ce e cu "mama"?
-Mama tocmai a sunat si a zis ca eu si sora mea sa mergem de urgenta acasa!
-A mentionat motivul?
-A spus ceva de bunica noastra...
Kasumi se ridica in picioare si se uita uimita la sora ei.
-Dar Asu...Kasumi, bunica noastra este moarta!
-Nu ea! Cealalta bunica!
-Pe ea nu am cunoscut-o niciodata!
-Da si tocmai a aparut acum! Haide, grabeste-te ca trebuie sa plece cu avionul foarte curand! Doar nu vrei sa plece fara sa ne vada, nu?
-Unde pleaca? intreba profesorul ce savura acest moment, fiind nerabdator sa dea cateva ore de pedepse.
-La.... Polul Nord! si zicand asta, Asuka o lua pe sora ei de mana si iesira pe hol in fuga, lasand in urma lor o clasa ce radea in hohote.
Au fugit printre profesori cu cataloagele in brate si s-au oprit in fata toaletei fetelor.
-Sa intram aici, Kasumi.
Inauntru Asuka ai statu cateva secund sa-s traga sufletul, la fel si sora ei.
-Ce e cu tine? Chiar vrei sa-mi distrugi viata?
-Kasumi...eu...imi pare rau ca am tipat la tine si ca te-am facut trisoare. Excursie este maine... Am vorbit cu profesorul de sport si i-am spus ca vei merge tu in locul meu.
-Poftim? Asuka, tu te simti bine? Hmm ai o pata ciudata pe fata, a nu, era doar putin sos. Ce e cu tine?
-Kasumi, crede-ma ca e ceva extrem de important, dar nu iti pot spune. Mi-a fost interzis si daca aflii, vom ramane asa pe veci!!
-Si ce trebuie sa facem ca sa ne schimbam?
-Ceea ce tot incerc eu sa fac!
-Nu te inteleg! Spune-mi ce trebuie!
-Nu pot!!!!
-Cred ca stiu ce vrei sa faci!
-Serios?
-Da! Iti bati joc de mine!
-Kasumi, stai! Daca nu ma crezi, poti vorbi chiar tu cu domnul Nazuki sa vezi ca am aranjat sa mergi tu in excursie.
Fata nu mai zise nimic. Se intoarse cu spatele si pleca. Acum, din multimea de intrebari ce se rotea in capul ei, una luci mai mult ca celelalte.
"Daca Asuka avea dreptate?"
Ziua trecu neobisnuit de calma. Fetele nu-si mai vorbira pana a doua zi la micul dejun, cand mama lor le intreba daca se simteau bine.
-Pai eu si Asuka incercam sa ne intelegem ...
-Deah, cum zice ea...
-Pai a va intelege implica putin comunicare macar! Voi nu faceti decat sa va ignorati.
-Si nu-ti place linistea?
-Ba da, dar...
-Mama, se va rezolva, interveni spintena Kasumi, din coprul surorii sale.
-Ce sa se rezolve? intrebara mama si fiica in cor.
-Stie draga de Asu..Kasumi!
-Da...? intreba sora ei uimita, dar nu apuca sa termine cuvantul caci primi un ghiont pe sub masa.
-AAAAUUUU! tipa ea.
-Kasumi, esti bine? intreba mama lor.
-Daaaa mami!
-De ce ai tipat?
-Pentru ca a durut! spuse ea, uitandu-se urat la sora ei.
-Ce a durut?
Fetele tacura insa. Dupa cateva secunde Kasumi interveni din corpul surorii sale, amuzata de ghiontul pe care i l-a dat Asukai:
-A durut-o ideea!
-Ideea?
-Da! Pe ea o doare cand gandeste! zise fata razand malefic, dupa care se ridica de la masa.
Asuka nu se putu abtine si incepu si ea sa rada, uimindu-si sora si mama.
-De ce razi?
-Pentru ca a fost amuzant!
-Tu ai febra?
-Nu surioara, doar incerc sa ma inteleg bine cu tine.
-Lingusitoare-o! Hai mai razi!
-Astea-s fetele mele! exclama usurata mama lor.
In acea dupa-amiaza Kasumi pleca in excursie, iar Asuka disparu fara urma. Ii transmise mamei sale ca va dormi cateva nopti la o colega si sa nu-si faca griji. Dar Asuka isi petrecu majoritatea timpului la biblioteca, cercetand despre batranelul magic din gradina lor si cea a vecinilor. Seara se intorcea acasa foarte tarziu si urca in camera lui Kasumi pe geam. Si-a pierdut astfel trei zile din acea saptamana speciala. Si-ar fi dorit sa pot dormi in camera ei de la parter, era mult mai usor de ajuns la ea. In a patra zi de studiu, fata gasi ceea ce cauta. Seara se intorse acasa tot pe fereastra deoarece ii spusese mamei sale ca va veni a doua zi. Fiind insa mult prea obosita, Asuka uita ca trebuie sa se catere pana la camera surorii sale, si intra pe geam in camera ei. Nu aprinse lumina ci merse direct spre pat. Aseza cartea pe o masuta si se tranti somnoroasa in pat. Se ridica insa ca fripta cand simti ceva tare sub ea. Era Kasumi. Aceasta incepu sa tipe si se ridica disperata din pat. Asuka incerca sa o linisteasca, prinzand-o de mana, dar dupa ce primi o lovitura in cap, ea se hotari sa iasa pe geam. Cand ateriza in gradina de trandafiri de sub fereastra, vazu lumina aprinzandu-se in camera si isi auzi parintii cautand ceva... pe cineva...Si atunci realiza! Isi uitase cartea in camera. Daca o va gasi Kasumi? Trebuia sa o recupereze! Doar isi pierduse patru zile atat de cruciale. Se ridica din gradina abia cand se stinse lumina si vru sa deschida fereastra. Atunci simti zecile zgarieturi de pe fata facute de trandafiri. Deschise in sfarsit fereastra si cerceta patul. Nu mai era nimeni in camera. Kasumi probabil merse in camera asta. Isi recupera cartea, dar acum ce va face? Nu putea ramane in camera. Ar fi fost suspect. Si totusi unde ar fi dormit? Era o dilema ce o tintui in loc. Fu trezita insa de o mana ce ii atinse umarul. Se intoarse terifiata si o vazu pe Kasumi zambind cu chipul ei.
-Surioara, credeam ca esti la englezoaica ta prietena!
-Eu stiu ca nu o suporti pe Eliza, dar te rog las-o in pace.
-Si ia zi ce faci tu aici?
-Vreau sa-ti arat ceva foarte interesant. Asuka aprinse lumina si rasfoi putin cartea. Citeste!
Kasumi citi atenta un paragraf din carte apoi vazu o poza ce o soca. Era chiar batranul peste care cazuse ea.
-Deci el a facut asta? Dar cine...ce este el?
-Este un spirit al naturii si se pare ca nu mai sunt atat de multi in intreaga lume. Sunt ca .... animalele pe cale de disparitie... Fiecare are in grija o anumita zona. Pe el in cheama Orinoko.
-Ce nume ciudat! Imi suna a condiment.
-Nu i-ar lipsi putin zahar, mormai fata.
-Si ce treaba are cu noi?
-Se pare ca noi creem "o mare perturbare in pacea naturii". Asa scrie aici. Asta repara ei.
-Si tu ce nu-mi poti spune?
Asuka tacu.
-Daca nut-i pot spune, cum vrei sa-ti spun ceea ce nu-ti pot spune?
-Ok... aum tradu te rog ce ai zis....
Fetele incepura sa rada. Pentru prima data erau ambele vesele si nu aveau ganduri ostile.
-Deci ce trebuie sa facem sa revenim la normal? Devine stresant in pielea ta...
-Pai trebuia sa nu mai perturbam natura.
-Si cum facem asta?
-Pai ... nici asta nu-ti pot spune... dar m-am tot chinuit sa realizez asta.
-Aha inteleg.
Kasumi ii puse o palma pe umar si ii zambi. Era un zambet pe care nu-l mai vazuse pana atunci.
-A...Asuka...tu de ce m-ai lasat in excursie? pentru a ne impaca?
-Nu..am aflat ca...stii tu, proful de sport...
Kasumi rosi. Nu mai spuse nimic, dar o imbratisa pe sora sa.
-Multumesc, Asuka!
Fetele ramasera imbratisate cateva minute, dupa care Asuka reveni la gandurile ei ce o chinuiau.
-Unde voi dormi eu acum?
-Poti veni in camera mea sa dormi cu mine, surioara. Dar spune-mi te rog, cum ne transformam inapoi?
-Trebuie sa-l cautam pe batran maine....
Fetele se ridicara de pe pat si pornira spre camera de la etaj. Dimineatza Asuka iesi din nou pe geam, dar reveni pe usa. La micul dejun mama ei o intreba uimita:
-Kasumi, chipul tau... esti foarte zgariata...
-Eliza are o pisica....
-Arati de parca pisica aceea are zece picioare si e turbata!
-Mmm... cam asa e... zise ea nedand atentie la ceea ce spusese mama ei.
Dupa micul dejun fetele iesira entuziasmate afara. Vacanta incepuse si ele aveau toata ziua la dispozitie sa-l gaseasca pe batran. In gradina zarira casuta, ce pana acum nu era acolo, dar nici urma de spiridus. Mersera si pe la celelalte gradini, si spre stupoarea lor, in fiecare gradina era cate una. le cercetara pe fiecare, pana ajunsera in fata unei gradini impunatoare, plina de flori trufase. Intre ele fetele vazura o casuta mai mare dect celelalte. Nu indraznira insa sa se apropie.
-Asta e gradina doamnei Yano...
-E infricosator de fanatica femeia aceea... obsedata de gradina ei...
-Pun pariu ca are gard electric care ii pazeste florile...
Nu terminara insa sa se sfatuiasca cand vazura o lumina puternic. Se trezira a doua zi dimineata fiecare in camera ei. Se intalnira di nou in fata baii si se privira la fel de prostite ca in ziua aceea in care le-au fost schimbate trupurile. Dadura buzna in toaleta cu aceeasi tranta, aceleasi figuri prostte in fata oglinzii. De data aceasta insa fiecare era in trupul ei. Pornira una dupa alta repede in gradina, nedand atenti faptului ca sunt in piajamale. Casuta nu mai era acolo insa. Cautara in fiecare gradina de pe straduta lor, dar nimic. Ajunsera in fata gradinii Yano si incepura sa scotoceasca printre flori, fara sa-si dea seama insa unde se afla. Abia cand poarta se deschise si femei iesi in graba cu o matura in mana, fetele realizara unde se aflau si o luara la fuga spre casa.
-Infractoarelor, veniti aici...!

e tare coopr tare continua imi place o ador! e sooper cool comedia cele 2 surori treaba cu fusta schmbarile te trupuri
ai talent bravo!

well well sis ... ma bucur ca ai postat comedia si aici ^_^ mi-a facut placere sa il recitesc xD huryy hurry with the rest xD

as vrea sa postez si "Bless or Curse" dar cred ca incalca regulile forumului .. e prea macabru eh .. nici "It is my love" sau "Primavara iubirii" nu pot ... love scenes ... pot fi considerate obscene ...

prea macabru fic-ul ala ? tu l-ai citit pe al meu ? Nightmare sau Incidentul fara nume ? Sau chiar Archangel Warrior ? Nu cred ... alea sunt macabre si vad ca nu a zis nimeni nimic ^^ so pe ala il poti pune , cred ... dar ala cu scenele de luv ... nu sunt asa de sigur xD ... anywayz , incearca un remake fara scene asa siropoase xD

hmmm ... nu ti se pare macabru felul in care cei doi printi mor? descrierea sadica? ... ok